Bolile transmise de căpușe sunt mai frecvente la câini, însă, din păcate, paraziții reprezintă o amenințare nu numai pentru ei, ci și pentru pisici. Ele sunt, de asemenea, potențiale victime ale paraziților externi și se pot infecta cu ușurință printr-o mușcătură. Așadar, este bine să știm ce boli pot apărea la pisici în urma unei mușcături de căpușă și cum să le prevenim.
Vestea bună este că majoritatea căpușelor nu sunt purtătoare de boli, iar mulți mini-tigri își trăiesc întreaga viață fără a fi mușcați vreodată de vreun sugător de sânge.
1. Tularemie
Tularemia este cunoscută și sub numele de ciuma de iepure sau febra de iepure, care foarte rar poate apărea și la pisici. Dacă victima căpușei a fost o rozătoare infectată anterior, aceasta poate transfera cu ușurință bacteria altor animale, cum ar fi pisicilor, dar și alți paraziți pot transmite această boală.
Mâncarea rozătoarelor infectate poate provoca, de asemenea, îmbolnăviri. Simptomele bolii pot fi ușoare, cum ar fi ganglionii limfatici umflați și dureroși sau febră scăzută, sau chiar mai severe, cum ar fi abcesul, ulcerul, pierderea poftei de mâncare, letargia, febra mare, icterul, durerile abdominale. Din păcate, în cele mai multe cazuri, diagnosticul este stabilit doar atunci când mini-tigrul și-a pierdut deja viața. Dacă este diagnosticat la timp, supraviețuirea poate fi posibilă cu antibiotice și terapie prin perfuzie. Trebuie să fim foarte atenți, deoarece se poate răspândi la noi, oamenii, prin mușcături sau zgârieturi.
2. Hemobartoneloza
În cazul hemobartonelozei, care este cauzată de o varietate de agenți infecțioși, cel mai frecvent Mycoplasma haemofelis, provoacă anemie, care este adesea fatală. Această boală este diagnosticată mai des. Se presupune că mușcătura unei pisici infectate poate răspândi agentul patogen și poate fi transmisă și de purici. Severitatea simptomelor depinde de gradul de anemie, de stadiul infecției și de funcționarea sistemului imunitar. Co-infecțiile, cum ar fi leucoza felină, pot agrava simptomele, iar agentul patogen devine mai răspândit.
Când anemia se agravează, se poate produce o albire a gingiilor, slăbiciune, pierderea poftei de mâncare, mărirea splinei, pierderea în greutate, respirație sau bătăi rapide ale inimii, icter și, din păcate, moarte subită. Un tratament cu antibiotice de trei săptămâni (și, dacă este necesar, alte medicamente) poate salva viața pisoiului, dar poate rămâne purtător și după aceea, iar simptomele pot reapărea în condiții de stres.
Ca și în majoritatea situațiilor neplăcute din viață, cel mai bun tratament este prevenirea. Fiind proprietari responsabili, trebuie să ne asigurăm că pisica noastră este întotdeauna protejată corespunzător împotriva paraziților!
