Anxietatea de separare poate fi observată la unii câini nou sosiți în familie, care poate fi relativ ușor de tratat dacă simptomele sunt recunoscute. De exemplu, dacă observăm că prietenul nostru blănos devine anxios când ne pregătim să părăsim casa sau devine agitat când ne întoarcem acasă, acest lucru poate fi un motiv de suspiciune. De asemenea, nu este pur și simplu un semn de neascultare dacă pantofii noștri au fost distruși, marginea canapelei ros sau ușa zgâriată cât timp am fost plecați.
Ce este anxietatea de separare?
Acest tip de anxietate apare atunci când un câine se atașează prea mult de stăpânul său și devine extrem de stresat atunci când este lăsat singur. Este mai mult decât un mic scâncet după ce am ieșit pe ușă. Este o afecțiune gravă și mulți stăpâni chiar renunță la animalele de companie din cauza asta, deși există soluții.
În primul rând, trebuie să înțelegem ce îi determină pe animăluțele noastre să se comporte în acest fel:
– A rămas singur pentru prima dată în viața sa sau de când s-a obișnuit cu noul stăpân
– A avut loc o schimbare de stăpân
– A fost adus în familie de la un adăpost
– S-a schimbat rutina și programul familiei
– Am pierdut un membru al familiei
Un patruped cu anxietate de separare devine extrem de stresat în timpul singurătății, iar următoarele semne pot fi observate:
– Lătrat, plâns, văicăreli
– „Accident” interior, chiar dacă este învățat să-și facă nevoile afară
– Roaderea obiectelor, săpatul, zgârierea ușilor și ferestrelor
– Gâfâieli, salivare excesivă
– Alergare obsesivă
– Evadare
De obicei, niciunul dintre aceste semne nu apare atunci când suntem împreună cu câinele nostru. Și desigur, oricare dintre acestea i se poate întâmpla uneori unui blănos sănătos, dar la un câine care suferă de anxietate de separare, aproape întotdeauna acestea se întâmplă atunci când este lăsat singur.
Dacă comportamentul prietenului nostru patruped se schimbă și face lucruri neplăcute, trebuie să mergem neapărat la veterinar pentru a elimina orice altă problemă de sănătate. Este posibil să existe o infecție, o problemă hormonală sau o altă boală. De fapt, comportamentul rău poate fi și un efect secundar al unor medicamente.
Când simptomele anxietății de separare sunt încă ușoare, poate ajuta să oferim animăluțului nostru o jucărie care poate fi umplută cu gustări (cum ar fi o minge sau un os) atunci când plecăm de acasă, și să o luăm când ne întoarcem.
Să plecăm și să ne întoarcem în liniște, să nu exagerăm salutările nici la plecare, nici la venire. În primele câteva minute după ce ne întoarcem acasă, ar trebui să ignorăm câinele nostru. De asemenea, poate fi mai ușor pentru blănosul nostru să rămână singur acasă, dacă lăsăm câteva haine uzate care ne poartă mirosul. În plus, putem lua în considerare utilizarea unui sedativ natural fără prescripție medicală, cum ar fi un vaporizator Adaptil.
Dacă situația este mai serioasă, să încercăm să petrecem câteva zile acasă cu câinele și să facem ca lucrurile care indică faptul că ieșim din casă (încălțarea, ridicarea cheii), să devină ceva natural, fără să plecăm nicăieri, ci să începem să facem altceva, cum ar fi să ne uităm la televizorul. Dacă aceste lucruri nu deranjează prea mult câinele, ne putem muta în altă cameră și, mai târziu, putem ieși pe ușă pentru câteva minute, crescând treptat timpul petrecut în afara casei. În cele din urmă, putem folosi recompense și alte trucuri care pot fi aplicate în cazurile ușoare.
Este important să cerem părerea unui medic veterinar specializat în terapie comportamentală în caz de anxietate severă, deoarece poate fi necesară administrarea temporară a medicamentelor pentru reducerea anxietății la începutul terapiei.
