Deoarece majoritatea speciilor de păsări ținute ca animale de companie provin din regiuni geografice cu climă caldă și tropicală, scăderea temperaturilor poate afecta negativ confortul și sănătatea papagalului nostru. Pentru ca lunile reci să treacă fără probleme pentru prietenul nostru înaripat, este important să îi cunoaștem nevoile și să urmăm câteva sfaturi utile.
Chiar dacă papagalul nostru s-a născut în captivitate, originile sale îndepărtate sunt, cel mai probabil, dintr-un loc cu climă caldă pe tot parcursul anului, cum ar fi America de Sud sau Africa. Astfel, organismul său este adaptat la temperaturi ridicate și nu tolerează bine frigul, aerul rece. Din acest motiv, trebuie să avem grijă să-l protejăm de scăderea temperaturii de afară. Dacă temperatura scade sub 18°C, poate deveni periculos pentru papagalul nostru, chiar și o aerisire rapidă poate fi suficientă pentru a-l îmbolnăvi. Toleranța la frig variază în funcție de specie. Papagalii tropicali (ex: Ara, Jako, Amazonieni) sunt mai sensibili la temperaturi sub 20°C, iar perușii și nimfele pot tolera temperaturi ușor mai scăzute, dar doar pentru perioade scurte.
Prin urmare, trebuie să menținem o temperatură constantă și confortabilă în locuință, chiar și atunci când nu suntem acasă. Ideal ar fi să folosim un sistem de încălzire centralizată, deoarece utilizarea sobelor sau a șemineelor nu este recomandată pentru casele cu păsări – flăcările și fumul pot cauza probleme. Încălzirea constantă poate usca însă aerul, așa că trebuie să ne asigurăm că păstrăm umiditatea optimă de între 40-60% pentru a preveni iritațiile respiratorii și uscarea penajului.
Putem folosi umidificatoare tradiționale sau dispozitive electrice moderne. Aerul uscat poate cauza piele uscată, pene fragile și afecțiuni respiratorii, așa că este esențial să acordăm atenție acestui aspect.
Iarna, este important să evităm plasarea coliviei în apropierea ferestrelor sau ușilor, deoarece expunerea la curenți reci poate fi periculoasă, dar durata expunerii și alți factori (starea de sănătate, nivelul de stres) influențează riscul de îmbolnăvire. Aerisirea trebuie făcută gradual pentru a evita șocul termic. Noaptea, este recomandat să acoperim colivia pentru a proteja pasărea de eventualele scăderi de temperatură.
Dacă papagalul își zbârlește penele, își bagă ciocul în piept, stă cu penele acoperindu-i picioarele sau chiar tremură, este clar că îi este frig, iar noi trebuie să creștem temperatura din casă. În condiții de frig, dispoziția papagalului nostru poate deveni letargică, și își poate pierde pofta de mâncare, ceea ce duce la complicații suplimentare.
Papagalii nu fac răceli ca oamenii, ci infecții respiratorii. Expunerea la frig nu este o cauză directă a bolii, ci un factor predispozant care slăbește imunitatea și favorizează infecțiile cu Chlamydia psittaci sau Aspergillus.
Umiditatea optimă trebuie să fie între 40-60% pentru a preveni iritațiile respiratorii și uscarea penajului.
Dacă observăm următoarele simptome, probabil ne confruntăm cu o afecțiune respiratorie:
● lipsa poftei de mâncare,
● strănut,
● tuse,
● modificări ale excrementelor, cum ar fi creșterea conținutului de urină sau scaunele apoase,
● letargie,
● pene ciufulite,
● secreții nazale.
Trebuie să fim conștienți că păsările ascund adesea semnele bolii. Această abilitate este un mecanism de supraviețuire dezvoltat în sălbăticie, unde ar deveni pradă ușoară pentru prădători dacă și-ar arăta vulnerabilitatea. De aceea, este important ca, la orice schimbare neobișnuită în comportamentul sau aspectul animăluțului nostru, să cerem ajutorul unui medic veterinar specializat în păsări exotice. Cu cât boala este tratată mai devreme, cu atât șansele de vindecare sunt mai mari.
Când trebuie mers la veterinar?
• Dacă papagalul respiră greu, are secreții nazale, își zbârlește penele constant sau refuză să mănânce, este necesar un consult veterinar specializat în păsări exotice.
• Testele recomandate pentru diagnostic: radiografii toracice, teste PCR pentru Chlamydia, culturi bacteriene.
