Când pisicuța nu se simte bine, este nevoie de ajutor rapid. Sistemul imunitar al mini-pisicuțelor nu este la fel de puternic ca al pisicilor adulte. De aceea, după reducerea imunității oferite de pisica-mamă, aproximativ începând cu a douăsprezecea săptămână de viață, micul organism este mai puțin pregătit împotriva infecțiilor. Și riscul de rănire este mai mare la un animal tânăr din cauza imunității, atâta timp cât coordonarea este încă șovăitoare. Citește aici ce afecțiuni tipice ale puilor de pisică există și cum poți oferi rapid primul ajutor în caz de nevoie.
Când se roade și scarpină – infestare cu paraziți a puiului de pisică?
Chiar și pisoiașii mici, care nu s-au plimbat niciodată liberi, se pot infecta cu paraziți. Pe primul loc se află acarienii auriculari, care pot fi recunoscuți după o crustă închisă la culoare, similară zațului de cafea, în urechi sau cerumen. În cazuri foarte rare există scurgeri. Deoarece mâncărimile provocate sunt extreme, puiul de pisică se scarpină neîncetat, ceea ce poate duce apoi la inflamații. Însă de unde vin acarienii? Paraziții pot trece de la mamă la micuți. În cazul unei infecții moderate, la un animal adult infestarea cu acarieni auriculari nu este neapărat vizibilă, astfel încât mama (sau alte animale de companie) pot acționa neobservat drept transmițători.
Periculoasă este de asemenea infestarea puilor de pisică cu purici – nu numai pentru că aceștia provoacă neplăceri fizice. Dacă un pui de pisică suferă numeroase mușcături de purici, poate ajunge chiar la anemie, în cel mai rău caz. În plus, puricii pot fi transmiși prin diferite infecții – de exemplu: Tenia, Bartonella și Mycoplasma. Cea mai bună profilaxie împotriva unei infestări cu ectoparaziți – printre aceștia se numără și acarienii și păduchii – este igiena absolută în gospodărie și prevenția cu un antiparazitar extern de la veterinar. Acest lucru este valabil în special dacă pisica-mamă este lăsată liberă și/sau în locuință există și alte animale (câini, iepuri) care petrec adesea timp în aer liber. Dacă pisoiul este infestat cu paraziți, veterinarul îl va ajuta cu un medicament adecvat pentru puii de pisică.
Când viermele este în interior – paraziți interni periculoși
Pericolul biologic nu pândește numai pe blana pisicuței. O infestare cu endoparaziți este mai greu de combătut de către organismul tânăr decât este pentru animalele adulte, la care infecțiile cu viermi rămân uneori chiar neobservate. Limbricii și viermii tropicali pot fi transmiși puiului de pisică prin laptele matern. Viermii pot ajunge în numeroase moduri în organismul pisicii; modalități uzuale de infectare sunt contactul cu fecale, transmitere prin sânge infectat (mușcături de purici) sau ingerarea de animale vânate de către pisicile lăsate libere. Alte posibile pericole sunt reprezentate de către tenii, coccidii și giardia.
De aceea, este necesară deparazitarea la timp a pisicuței. De regulă, aceasta se efectuează de către veterinar în a treia săptămână de viață, după examinarea unei probe de fecale; următoarele deparazitări au loc, în funcție de preparat, la interval de trei până la patru săptămâni (și niciodată simultan cu o vaccinare!). Cât timp puiul de pisică este încă mic, cel mai bine este să lași administrarea curei de deparazitare pe seama veterinarului – medicul are experiență în calcularea dozei corecte. Puii de pisică reacționează semnificativ mai intens la infestarea cu viermi decât pisicile adulte.
Indicii ale unei infestări cu viermi sunt:
- abdomen umflat
- scădere în greutate în ciuda consumului normal de hrană
- viermi vizibili sau segmente de viermi cu formă de orez în fecale
- vomatul de viermi
- voma este sub formă de spumă albă, acest simptom nefiind însă declanșat obligatoriu de o infectare cu viermi
- întârzieri de creștere
- probleme cu blana
Răcelile și infecțiile căilor respiratorii la puiul de pisică
Printre cele mai frecvente afecțiuni ale micilor blănoși se numără răcelile și infecțiile căilor respiratorii superioare. Tigrișorii în miniatură sunt predispuși la răceli: la începutul vieții, puii de pisică nu au capacitatea de a se regla termic. Abia pe parcursul primelor săptămâni de viață, temperatura corporală se stabilizează la nivelul celei a pisicilor adulte. Evită neapărat fluctuațiile de temperatură și curentul în preajma pisicuței.
Infecțiile transmise prin stropi se răspândesc rapid, căci frații din cuib se infectează cu ușurință reciproc cu afecțiuni ale căilor respiratorii. Din fericire, cu îngrijirea adecvată, pisicuțele își revin destul de repede. Ai grijă ca micii pacienți să se afle într-un mediu aerisit, însă fără curent, încurajează animalele să mănânce în cazul în care acestea prezintă inapetență și curăță crustele de la ochi și nas cu o lavetă curată, umezită cu apă caldă. Dacă simptomele nu se îmbunătățesc în câteva zile, se înrăutățesc dramatic sau apare refuzul de a se hrăni, solicită neapărat sfatul unui medic veterinar.
Puiul de pisică nu mai mănâncă – cod roșu de alarmă!
Un complex important în ceea ce privește afecțiunile puilor de pisică sunt infecțiile tractului gastrointestinal. Afecțiunile care au legătură cu alimentația și digestia se manifestă prin diferite simptome.
Simptome:
- Diaree: O enterită (trecătoare) la puiul de pisică poate avea o cauză inofensivă: stres din cauza despărțirii de mamă și frați, din cauza mutării în noua casă și, posibil, o schimbare bruscă a hranei. Cu un comportament delicat și, dacă este cazul, o adaptare a hranei, diareea provocată de stres dispare de regulă după una până la două zile. Dacă acest lucru nu se întâmplă, este posibil ca altceva să fi provocat tulburarea digestivă: o infecție gastrică, paraziți sau chiar o tulburare imunitară. Probele de fecale și analizele de sânge pot oferi răspunsul. Diareea prelungită poate deveni rapid critică pentru organismul micului pisoi, motiv pentru care sunt necesare acțiuni rapide.
- Inapetență și refuz de hrană: Puiul de pisică nu mai mănâncă – acest lucru este un motiv de îngrijorare pentru orice proprietar de pisică. Spre deosebire de alte animale, pe care o zi de post din când în când nu le afectează cu nimic, organismul unei pisici suferă semnificativ dacă nu primește hrană mai mult de o zi. Explicat simplu, metabolismul pisicii funcționează prin faptul că animalul consumă de-a lungul zilei hrană cu conținut de proteine. Dacă această alimentație dispare o vreme, corpul apelează la rezervele de energie din grăsimea corporală. Ce este fatal aici: pisicii îi lipsesc enzimele pentru metabolizarea grăsimii, urmarea fiind că celulele de grăsime atacă ficatul. Pe scurt – atâta timp cât pisica nu mănâncă, ea se otrăvește din interior.
Dacă refuzul de hrană nu este provocat de stres temporar sau mofturi față de hrana servită, cauzele pot fi inflamații în bot sau gât, precum și probleme intestinale. Semne pentru faptul că pisicuța nu se simte bine sunt, de exemplu, salivația excesivă, linsul botului sau plescăiturile. Un indiciu pentru dureri abdominale este statul apatic în poziția ghemuit, cu capul lăsat. De asemenea, constipația poate duce la refuz de hrană. - Vomă: Dacă puiul de pisică vomită, motivele pot fi unele inofensive, cum ar fi regurgitarea ghemotoacelor de blană sau a hranei nedigerate după un consum excesiv de mâncare. Pe de altă parte, semne de alarmă sunt voma cu sânge, de culoare neagră sau chiar cu miros de fecale, eventual în combinație cu diaree sau constipație. Și dacă în vomă se găsesc resturi de corpuri străine precum ață sau jucării, asistența medicală este necesară urgent.
Din păcate, puii de pisică nu trec la fel de ușor peste boli ca animalele adulte. Dacă ești mereu atent la starea micului tău tigru, previi îmbolnăvirile puiului de pisică și te asiguri că pisicuța crește sănătoasă!
